Care e pretul tau?

Astazi am fost pana la Profi la cumparaturi. Cand am ajuns la casa, am sesizat ca la doua dintre articolele pe care le-a scanat casierul, aparatul a sunat diferit. M-am uitat pe ecranul care afiseaza informatiile despre produsul scanat si am vazut ca acestea doua nu au fost inregistrate. Casierul le-a impins spre mine fara a baga de seama. M-am gandit ca poate am vazut eu gresit. Mi-a spus ca pot apropia cardul pentru a plati: 28 de lei. Am facut un calcul aproximativ si am stiut ca ceva nu e corect, era prea putin. Spre surprinderea mea, m-a luat un sentiment scurt si impulsiv de bucurie: “Am economisit 20 de lei!” Inca nefiind 100% sigura de eroarea casierului, am luat bonul, am intrat in masina si l-am analizat. Intr-adevar, baiatul gresise. M-am surprins inca o data in mijlocul unui conflict interior de cateva secunde in care ma intrebam daca are sens sa ma intorc sa platesc articolele: “Doar el a gresit…vina lui, eu as fi platit.”

Daca ma intreba cineva cu cateva ore inainte ce as face intr-o situatie de genul asta, i-as spune categoric ca m-as intoarce intr-o clipa, fara sa ma gandesc sa pastrez banii vreodata. Si totusi, pentru cateva momente, am avut o dezbatere launtrica. Sigur ca m-am intors.

In timp ce ma duceam spre casa, meditam cu dezamagire la cele intamplate. Nu imi venea sa cred ca mi-a trecut prin gand sa nu fac lucrul cinstit si sa imi compromit integritatea pentru 20 de lei. Nu 100, nu 500, nu 1000…20 de lei. Mi-am amintit apoi de un lucru pe care l-am spus mai demult chiar eu despre coruptie:

“Coruptia isi are radacinile in egolatrie, si e contagioasa. Valoare morala? Probitate? Compasiune? Zero. Cel mai trist e ca isi arata cel mai bine potentialul atunci cand atinge culmile puterii, si de acolo de sus e tare greu sa o mai eradichezi. E nevoie de o interventie divina. Ca sa previi coruptia trebuie sa te opresti din a te lasa compromis de cele mai mici lucruri care iti satisfac mandria.”

Mi-am dat seama ce usor pot sa cad in capcana asta, pornind de la 20 de lei. Cum pot sa uit de compasiune, ignorand repercursiunile pe care le-ar fi suferit casierul incepator. Cum pot sa ajung sa fur, fara sa imi recunosc greseala. Cum pot adopta o atitudine mercantila, neglijand valorile fundamentale ale moralitatii…omitand virtutea si parasindu-mi credinta. Cum pot sa ajung chiar acel tip de om pe care spun ca il detest.

Suntem suma deciziilor luate in urma conflictelor interioare dintre constiinta pura si nazuintele egotiste.

Pana unde te duce moralitatea? Care e pretul tau?

Pentru 20 de lei poate multi nu s-ar compromite.

Pentru cati bani, pentru ce pozitie, pentru ce statut, pentru ce lucru ar merita sa iti pierzi integritatea?

Toti avem un pret. Singurul mod prin care putem scapa de el, e sa nu mai traim pentru noi, ci pentru Cel care ne-a platit pretul. Doar asa atingem adevarata virtute.

“Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.” Luca 16:10