Două Posibilități, O Singură Alegere.

El (Isus) ne confruntă cu dragoste Lui, punând în fața noastră alegerea radicală dintre ascultare și neascultare, chemându-ne la un angajament necondiționat al minții, voinței și a unei viați în învățătura Lui. Aceste versete sunt izbitoare în natura absolută a alegerii pe care El ne-o prezintă.

Cu toții am prefera să ni se dea mai multe opțiuni (decât una singură), nu-i așa? Isus insistă asupra faptului că în cele din urmă există o singură alegere; două posibilități, dar numai o singură alegere.

În primul rând, există două drumuri. Un drum este larg. Există mult loc pentru o diversitate de opinii. Este drumul toleranței și permisivității. Călătorii pe acest drum urmează propriile lor înclinații, dorințele inimii lor (în prăbuşirea ei). Nu este necesar nici un efort pentru a învăța iubirea de sine, ipocrizia, religia mecanică sau falsa ambiție. De aceea drumul larg este ușor. Drumul greu, pe de altă parte, este îngust. Limitele sale sunt clar marcate. Ingustimea sa se datoreaza la ceva-ul numit revelație divină, care restrânge călătoriile la ceea ce are Dumnezeu revelat în Scriptură, ca fiind adevărat și bun.

În al doilea rând, există două porți. Poarta care duce la calea ușoară este largă, deoarece este o chestiune simplă pentru a ajunge pe drumul ușor. Nu trebuie să lăsăm nimic în urmă, nici măcar păcatele noastre, neprihănirea de sine sau mândria. Poarta care duce spre calea grea, pe de altă parte, este îngustă. Trebuie să-o căutăm pentru a o găsi. Pentru a intra pe ea noi trebuie să lăsăm totul în urmă – păcatul, ambiția egoistă, lăcomia, chiar și familia și prietenii, dacă este necesar. Cum putem găsi această poartă? Este Isus Hristos Însuși. „Eu sunt poarta (uşa); Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit ”(Ioan 10: 9a).

În al treilea rând, există două destinații. Isus a învățat că pe calea ușoară intri prin poarta largă, ce duce la distrugere. Tot ce va fi bun va fi distrus în iad – iubire și farmec, frumusețe și adevăr, bucurie și pace. Este o perspectivă prea îngrozitoare ca s-o contempli fară lacrimi. Prin contrast, calea grea, intrarea pe poarta îngustă, duce la viață, chiar la acea viață eternă pe care Isus a explicat-o ca părtășie cu Tatăl, începând aici și acum, dar desăvârșită în ceruri. Vom vedea slava Lui și vom lua parte la slava Lui.

În al patrulea rând, există două mulțimi. Sunt mulţi care intră pe poarta largă călătorind de-a lungul drumului, ușor, spre distrugere. Este o autostradă aglomerată. Cel îngust și greu, drumul care duce la viață pare a fi relativ părăsit. Doar câțiva îl găsesc. Când cineva L-a întrebat pe Isus dacă doar câțiva oameni vor fi mântuiți, El a refuzat să le satisfacă curiozitatea. În schimb, El a răspuns: „Fă toate eforturile pentru a intra prin ușa îngustă ”(Luca 13:24).

În sfârșit, Isus ilustrează contrastul dintre ascultător și neascultător, cu binecunoscuta parabolă a celor doi constructori. Înțeleptul ‘a săpat adânc ’(Luca 6:48) și și-a construit casa pe stâncă. Nebunul nu putea fi ocupat cu fundații și s-a mulțumit să construiască pe nisip. Pe măsură ce amândoi au început construcţia clădirii lor, un observator ocazional nu ar fi observat nici o diferență între ei, deoarece diferența a fost în fundație (şi fundaţia nu se vede). Adevărata întrebare nu este dacă fiecare constructor aude învățătura lui Hristos și nici măcar dacă o respectă sau o crede. Adevărata întrebare este dacă ei fac ceea ce aud. Și doar o furtună va dezvălui adevărul.

Predica de pe munte se încheie cu aceeași notă de radicală alegere de care noi am fost conștienți de-a lungul lecțiilor noastre. Isus nu pune în fața adepților Săi un șir de reguli etice ușoare, ca un set de valori și idealuri care sunt cu totul distincte de felul lumii. El ne cheamă să trăim contracultura creştină (contracultură – un mod de viață și un set de atitudini opuse sau care diferă de norma socială dominantă). În loc să ne conformăm acestei lumi, suntem chemați de Isus să-L imităm pe Tatăl nostru ceresc.

Scopul acestei predici minunate și detaliate este de a ne prezenta acestă alternativă, și astfel să ne confruntăm cu necesitatea indispensabilă a alegerii. O cale duce la viață în timp ce cealaltă se termină prin distrugere. O clădire este sigură, în timp ce alta este nimicită de dezastru. Pe ce drum vom călători? Pe care fundație vom construi?

“Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.” Matei 7:13-14