Cel mai important lucru pe care îl pot face pentru copiii mei

Ca mamă creștină, cel mai important lucru pe care îl pot face pentru copiii mei, este să-i învăț cum să umble pe căile Domnului. În Cuvântul Său, Dumnezeu îmi promite rezultate specifice dacă Îl voi asculta în acest domeniu. Pot să mărturisesc că mama și bunica mea au fost exemple minunate de femei care și-au trăit credința, în ciuda greutăților care au existat în propriile lor vieți. Iar eu vreau să fiu un astfel de exemplu pentru copiii mei.

Cel mai important lucru este ca copiii mei să vadă că eu trăiesc conform Cuvântului lui Dumnezeu (ascultarea necesită vigilență și consecvență). Expresia „acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele” nu ar putea conține mai mult adevăr. Cele două mai mari elemente pentru succesul nostru în acest domeniu, ne-au fost date de Isus Însuși în Matei 22:36-40:

„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

În capitolele 5-7 din Matei, Isus predică cea mai importantă predică predicată vreodată. Predică de pe munte. La începutul predicii Sale (în primele 11 versete), El ne dă Fericirile. Acum, primele versete se adresează relației noastre pe „verticală”. Relația noastră cu Dumnezeu. Apoi, versetele din partea a doua au legătură cu relația noastră pe „orizontală”. Relațiile noastre cu ceilalți. Le enumeră așa pentru că El este un Dumnezeu al ordinii.  Nu putem reuși în relațiile noastre cu ceilalți până când mai întâi relația noastră cu Dumnezeu nu este așa cum trebuie să fie.

Așa că, haideți să vorbim mai întâi despre prima poruncă. Isus a spus că prima poruncă este cea mai mare și cea mai importantă. Trebuie să ne ferim inimile și emoțiile de a pune porunca numărul 2 înainte de numărul 1, mai ales în ceea ce privește familia și cei dragi. Trebuie să-L consider pe Domnul și relația mea cu El ca fiind cele mai importante lucruri din viața mea. Trebuie să-i dau Lui toată inima, tot sufletul și toată mintea mea. Este o decizie și o predare zilnică a fiecărui lucru, a fiecărei persoane și a întregii mele ființe către Domnul. Iar copiii mei vor vedea aceasta.

Nu este nimic mai important pentru mine decât să văd că copiii mei trăiesc așa cum Dumnezeu a intenționat ca ei să trăiască. Vreau ca ei să aibă vieți binecuvântate și să știe la cine să meargă atunci când viața este grea. Ei vor lua propriile decizii (și vor face propriile greșeli) în viață. Când iau decizii care sunt păcătoase, nu ar trebui să le tolerez pentru că păcatul ne desparte de Dumnezeu și nu vreau asta pentru copiii mei. Dar nu-mi pot salva copiii. Nu pot să duc bătăliile lor. Numai Dumnezeu poate. Iar eu trebuie să îi încredințez Lui. El cunoaște mai bine lucrarea pe care o face în viețile lor. Trebuie să am încredere că El îmi va fi credincios pentru că eu mi-am făcut partea.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Acest lucru s-a dovedit ca fiind adevărat în viață mea. Când m-am îndepărtat de Dumnezeu, bunica mea s-a rugat ca El să-mi aducă aminte de tot ce am învățat în copilăria mea. La 23 de ani mi-am predat viața domniei lui Isus. Ani mai târziu, copiii mei (care sunt acum adulți) au luat și ei propria decizie de a-L urma pe Hristos. Ei au urmat această decizie cu botezul în apă și acum urmăresc vieți evlavioase. Dumnezeu a fost credincios promisiunilor Sale. Slavă Lui.

Acum, haideți să vorbim despre a doua poruncă. „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Acesta este un alt domeniu în care copiii noștri se uită la exemplul nostru și nu vrem ca ei să piardă victoria în acest domeniu. Este ușor să-i iubești pe cei care sunt buni, cei care sunt evlavioși și cei care nu creează probleme altora. Dar este un alt scenariu când oamenii rănesc, înșală și sunt răutăcioși.

Când vine vorba de a avea nevoie de iertare pentru păcatele noastre, vrem ca acestea să ne fie iertate și uitate repede. Dar nu suntem întotdeauna atât de grabiți să iertăm păcatele altora. Totuși noi nu vrem ca efectele distructive ale amărăciunii și ale lipsei de iertare să dăuneze viețile noastre (nici viețile copiilor noștri). De aceea, Isus vrea ca noi să-i urmăm exemplul și să învățăm cum să iertăm așa cum face El. „Prin rănile Lui suntem vindecați…” Isaia 53.

Trăim într-o lume căzută. O lume plină de răni, păcat și rău. Nu putem face nimic pentru a controla acțiunile și deciziile celorlalți. Putem, totuși, să trăim victorioși prin predarea acestor situații lui Isus. Cum facem asta? 2 Corinteni 10:3-6 ne spune cum.

“Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.”

Îi putem cere să ne spună adevărul Său despre situație și să ne arate perspectiva Lui. Îi putem cere să ne dea înțelepciune pentru a ști cum să ne comportăm într-un mod care să-L onoreze. Nu ar trebui să „ținem instanță (tribunal)” în mințile noastre pentru a ne repeta apărarea. Dacă revizităm dureri în inimile și mințile noastre, nu am iertat în felul lui Dumnezeu. Și nu ne vom comporta într-un mod care să-L onoreze pe El. De asemenea, vom căra cu noi o mulțime de bagaje urâte. Iar aceste bagaje se pot deschide și se pot vărsa cu ușurință, afectând pe toți cei din jurul nostru.

Este ca o rană deschisă. Dacă nu este curățată corespunzător și nu i se administrează unguentul potrivit, se poate redeschide cu ușurință. Poate chiar să se infecteze, iar infecția se poate răspândi și atunci poate fi mult mai dificil de tratat. Nu vreau ca copiii mei să aibă vieți infectate. Vreau ca ei să trăiască vieți creștine victorioase.

Am avut câteva ofense destul de mari în viața mea dar nimic nu se va compara cu ceea ce a îndurat Isus pe cruce. Dacă cineva înțelege durerile tale adânci, este Isus. Nimeni nu te poate ajuta așa cum poate El. El este Dumnezeul care vede (El Roi) și Vindecătorul nostru (Iehova Rafa). Sunt momente când durerea este atât de profundă încât nu găsesc voința sau cuvintele să iert. Dar pentru că Îl iubesc pe Isus și vreau să-I fiu ascultătoare, mă rog: „Doamne, cu credință în Tine și ascultare de Tine, aleg să iert.”

Când îi dau gândurile și emoțiile lui Hristos, El îmi oferă punctul Său de vedere. Îl rog să-mi arate unde am greșit și unde trebuie să mă pocăiesc. De asemenea, Îl rog să-mi dea inima Lui pentru toți cei implicați. Povara este ridicată. Trăiesc în ascultare de Dumnezeu și Îi încredințez rezultatul. Acum pot răspunde la situație într-un mod care să-I ofere onoare.

Mărturia mea pentru El este foarte importantă. Ar trebui să putem fi într-o cameră cu o persoana care ne-a supărat și nimeni să nu știe despre acest lucru. Isus a fost exemplul perfect când a spălat picioarele lui Iuda la Cina cea de Taină – niciunul dintre ucenici nu știa despre cine vorbea Isus când a spus că unul dintre ei Îl va trăda. De asemenea, putem învăța multe de la Iosif, care a așteptat cu răbdare pentru dreptatea lui Dumnezeu. Frații lui l-au vrut mort și l-au vândut ca sclav. Dar chiar și atunci când Dumnezeu l-a pus în poziţia a doua, în conducerea Egiptului, el nu a căutat niciodată să se răzbune. Dumnezeu a făcut multe în inima lui Iosif în cei 20+ de ani și, în cele din urmă, a putut spune: „Voi negreşit v–aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20a).

Rezultatul situației depinde de El. Sunt momente când o situație sau o relație va fi pe deplin restaurată. Sunt momente când El îmi arată inima unui individ și cum pot oferi ajutor. Dar există și momente când Dumnezeu folosește o situație pentru a elimina o persoană din viața mea. Concluzia este: Nu disprețui lucrul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a te conduce la El. El folosește aceste lucruri pentru a ne ține aproape de El. El folosește toate lucrurile ca să lucreze împreună pentru binele nostru (Romani 8:28).

Să ne angajăm pe deplin să dăm zilnic Domnului inimile, sufletele și mințile noastre. Să ne determinăm să-i iubim pe alții așa cum dorim ca ei să ne iubească, iertând așa cum ar face-o Dumnezeu. Fie ca copiii noștri să se ridice și să ne numească fericiți și să transmitem o moștenire de credință biruitoare pe care ei să poată să o urmeze.